Psihoterapeut Mia Cîrjan

07/06/2026

ATENȚIE!!!! Mai sunt câteva locuri disponibile!!

În fiecare an, atunci când organizăm Tabăra de dezvoltare personală pentru adolescenți, alegem să lucrăm cu un grup mic.
Nu pentru că ar fi mai simplu.
Ci pentru că lucrul real cu adolescenții are nevoie de spațiu:
spațiu pentru a vorbi, pentru a fi ascultați, pentru a se deschide în ritmul lor.

De aceea tabăra are doar 25 de locuri.

În cele 6 zile petrecute împreună, adolescenții participă la activități de autocunoaștere, exerciții de relaționare și experiențe care îi ajută să își înțeleagă mai bine emoțiile, alegerile și direcția.

Într-un astfel de cadru, fiecare participant contează.
Fiecare adolescent devine parte din dinamica grupului.

În timp, am învățat că atunci când grupul se formează cu grijă și participanții sunt cu adevărat prezenți, se creează ceva valoros:
un spațiu în care adolescenții prind curaj
să vorbească despre ceea ce simt,
să se înțeleagă mai bine
și să își găsească locul între ceilalți.

Tocmai de aceea, pentru noi este important ca înscrierea în tabără să fie o decizie luată cu atenție și asumare.

Pentru că fiecare loc ocupat înseamnă un loc pregătit pentru cineva care are nevoie de această experiență.

📅 9 – 14 august 2026
📍 Mărginimea Sibiului – Valea Morii, Tocile-Sadu
👥 25 participanți

Dacă simți că această experiență ar putea fi potrivită pentru copilul tău, află toate detaliile, accesând linkul :

https://miacirjan.ro/calatoria-adolescentului/

sau la telefon 0728758993

formular de inscriere:
https://forms.gle/Pd4tfpcsqdwxQApe6

06/06/2026

🌿 Tabăra de dezvoltare personală pentru adolescenți – ediția a XI-a
Adolescența este o perioadă în care copiii noștri își caută identitatea, încrederea și locul între ceilalți.
De aceea am creat această tabără: un spațiu în care adolescenții pot să se oprească puțin și să lucreze cu ei înșiși.
În cele 6 zile de tabără, adolescenții:
✔️ își înțeleg mai bine emoțiile
✔️ își dezvoltă încrederea în sine
✔️ învață să relaționeze autentic cu ceilalți
✔️ descoperă resurse și valori personale
Un grup restrâns, activități ghidate și o echipă cu experiență în lucrul cu adolescenții.
📅 9 – 14 august 2026
📍 Mărginimea Sibiului – Valea Morii, Tocile-Sadu
👥 25 locuri
Dacă ai un adolescent și simți că această experiență l-ar putea ajuta să crească mai echilibrat și mai încrezător, află mai multe despre tabără, accesând linkul:

https://forms.gle/Pd4tfpcsqdwxQApe6
Desigur că mă poți și suna la tel 0728758993

05/06/2026

Omul de sprijin – colac de salvare sau nevoie fundamentală?

Există momente în viață în care tot ceea ce părea stabil se clatină într-o singură clipă. O veste neașteptată, o pierdere, o problemă de sănătate, un conflict, o despărțire. În astfel de momente, nu căutăm neapărat soluții. Căutăm oameni.
Căutăm persoana lângă care presiunea din piept se mai domolește puțin. Persoana care nu încearcă să repare imediat ceea ce trăim, ci care rămâne prezentă atunci când noi nu mai știm foarte bine cm să rămânem cu noi înșine.

Din perspectiva psihologiei relaționale, acest lucru nu este deloc întâmplător.
Psihologul John Bowlby, fondatorul teoriei atașamentului, a arătat că în momentele de amenințare, stres sau suferință, sistemul nostru de atașament se activează automat și ne împinge să căutăm o figură de siguranță. Nu este un semn de slăbiciune. Este unul dintre cele mai profunde mecanisme de supraviețuire și reglare emoțională pe care le avem.

De aceea, atunci când trecem printr-o perioadă dificilă, atenția noastră se îndreaptă instinctiv către ceea ce doare și către oamenii care ne pot ajuta să purtăm acea durere.
Și poate că aici apare o diferență importantă.

Omul nostru de sprijin nu este întotdeauna cel care are cele mai bune sfaturi. Nu este neapărat cel care analizează situația în detaliu sau care găsește rapid explicații.
De multe ori, omul de sprijin este cel care spune simplu: „Vin.”

Este cel care apare.
Este cel care aduce un pahar cu apă atunci când nu ai energie să te ridici.
Este cel care poate asculta aceeași poveste de mai multe ori fără să se grăbească să o închidă.
Este cel care spune „Sunt aici” și transformă aceste cuvinte într-o prezență reală.

Cercetările din neuroștiințe realizate de Stephen Porges, prin Teoria Polivagală, arată că sistemul nostru nervos se reglează în relație cu alte sisteme nervoase. Cu alte cuvinte, calmul nu este întotdeauna ceva ce construim singuri. Uneori îl împrumutăm de la oamenii care ne oferă siguranță.
Lângă persoanele potrivite, ceea ce părea imposibil de dus începe să se fragmenteze în bucăți mai mici, gestionabile.

Și există încă ceva important.
Nu întotdeauna sprijinul vine din exterior. Uneori, după ani de experiențe, reflecție și creștere personală, devenim noi înșine acea persoană de siguranță pentru noi.
Partea adultă din noi poate opri ruminațiile care ne consumă, poate face loc emoțiilor fără să le judece și poate spune: „Este greu acum, dar nu voi rămâne aici pentru totdeauna.”

Poate că nu avem nevoie de foarte mulți oameni în viață.
Dar avem nevoie de câțiva oameni care, atunci când lumea noastră se clatină, ne ajută să ne amintim că nu suntem singuri.

Iar de multe ori, dacă privim cu atenție, ei sunt deja acolo.
✨ Întrebări de autoreflecție:
✨ Cine sunt oamenii lângă care simt că pot să fiu vulnerabil fără să mă simt judecat?
✨ Cum îmi dau seama că o persoană îmi oferă siguranță emoțională?
✨ În momentele dificile, cer ajutor sau încerc să duc totul singur?
✨ În ce măsură am devenit eu însumi o persoană de sprijin pentru mine?
✨ Există cineva căruia aș putea să-i mulțumesc astăzi pentru simplul fapt că a fost prezent?

Psiholog clinician, Psihoterapeut Mia CIRJAN
[email protected]
0728758993

05/06/2026

TABĂRĂ DE DEZVOLTARE PERSONALĂ PENTRU ADOLESCENȚI

Vrei sa faci ceva decisiv pentru adolescentul tău?

Oferă-i un context în care să se cunoască! Unul diferit de cel în care (sau prin care) s-a cunoscut până acum. Unul în care îl ajută să cunoască ce stă la baza acțiunilor/comportamentelor și să-i ghideze pașii spre succes
Tabăra cu siguranță îi va oferi oportunitatea unui nou orizont către un EU puternic și armonios!

Îți oferim mai jos câteva motive pentru a participa la tabăra "Călătoria Adolescentului":

Participarea la un program de dezvoltare personală construit pe 3 piloni importanți pentru a fi un adolescent echilibrat și de succes:
Autocunoaștere
Relaționare
Evoluție

Implementarea prin materiale atractive si joacă a ideilor care stau la baza acestui concept
Suportul și conținerea fiecărui participant pe toată perioada taberei, pentru a se simți în siguranță
colaborarea în echipă
jocuri distractive
legarea de noi prietenii
o experiență unică, dedicată adolescenților
un cadru natural minunat

6 zile în perioada 9 august-14 august 2026

În Mărginimea Sibiului, la Valea Morii, TOCILE-SADU

Găsește mai multe detalii pe site-ul nostru, accesând link-ul de mai jos:
https://miacirjan.ro/calatoria-adolescentului/
Link formular inscriere:


https://forms.gle/Pd4tfpcsqdwxQApe6

daca vrei să ne auzim, mă poți suna la 0728758993

04/06/2026

De ce are nevoie burnout-ul cu adevărat?
Recuperarea nu este un eveniment, ci un proces:
1. Stabilizare
• reducerea solicitărilor
• somn și refacere fiziologică
• eliminarea presiunilor inutile
• mișcare blândă, nu intensă

2. Reconstrucția mecanismelor interne
Se explorează tiparele care au dus la epuizare:
• perfecționism
• dificultatea de a spune „nu”
• validare prin performanță
• suprasolicitare cronică

3. Revenire graduală
• reluarea activităților în ritm lent
• atenție la semnalele corpului
• evitarea revenirii la vechiul ritm automat

Burnout-ul nu se rezolvă prin „mai mult efort”, ci prin reconstrucția capacității de reglare a sistemului nervos.
Concediul poate opri solicitarea, dar nu repară automat structura care a dus la epuizare.

✨ Întrebări de autoreflecție:
• Sunt într-o stare de stres sau de epuizare profundă?
• Ce semnale ale corpului am ignorat în ultima perioadă?
• Ce tipare de funcționare mă duc constant peste limitele mele?

Psiholog clinician, Psihoterapeut Mia CIRJAN
www.miacirjan.ro
0728758993

Psiholog clinician și psihoterapeut prin relaxare și simboluri. Am însoțit sute de copii, tineri, adulți și familii în procesul lor de vindecare, autocunoaștere, evoluție și găsire se sens.

03/06/2026

Oboseală sau burnout?

De ce uneori nu-ți revii, chiar dacă „ai făcut totul corect”?
Au luat concediu, au început să meargă la sală, și-au reorganizat programul, au citit despre mindfulness. Și tot se simt goliți.
De multe ori, problema nu este lipsa soluțiilor, ci faptul că este aplicat un „tratament de stres” pe o stare de burnout.

Stres vs burnout – două mecanisme diferite
În psihologia stresului, Hans Selye descrie stresul ca un răspuns de adaptare al organismului la cerințe externe. Sistemul nervos se activează, eliberează cortizol și adrenalină și mobilizează energie pentru a face față solicitărilor.
Pe scurt:
• stresul = sistem activ, încă funcțional
• burnout-ul = sistem epuizat, cu capacitate redusă de răspuns

Când e stres?
În stres:
• există tensiune și presiune
• mintea este activă și uneori agitată
• corpul este în alertă
Dar important este că resursele sunt încă disponibile.
Dacă reduc temporar presiunea, dormi mai bine sau iei o pauză reală, sistemul își revine.

Când e burnout?
Burnout-ul este descris de Christina Maslach prin trei componente:
• epuizare emoțională
• detașare și „amorțeală” afectivă
• scăderea sentimentului de eficiență
Aici nu mai vorbim despre activare, ci despre colaps funcțional al sistemului de reglare.
Apar frecvent:
• gol interior
• lipsă de sens
• detașare față de lucruri importante
• senzația de „nu mai pot simți nimic”

Nu lăsa ca stările să te copleșească, apelează la psihoterapie!

Psiholog clinician, Psihoterapeut Mia CIRJAN
www.miacirjan.ro
0728758993

03/06/2026

Ce să faci când apare anxietatea?

Anxietatea nu este un semn că „nu faci față”, ci un semnal al sistemului tău nervos că încearcă să te protejeze. Iată 3 moduri simple prin care o poți regla în momentele dificile:

1. Adu mintea în prezent
Anxietatea trăiește în viitor sau în trecut.
Privește în jur și numește:
• 3 lucruri pe care le vezi
• 2 sunete pe care le auzi
• 1 senzație din corp
Acest exercițiu ajută creierul să înțeleagă că ești în siguranță acum.

2. Respiră conștient
Inspiră lent…
ține aerul 2–3 secunde…
expiră mai lung decât ai inspirat.
Respirația lentă activează sistemul nervos de calmare și reduce semnalele de alarmă din corp.

3. Întreabă-te: „Ce este real acum?”
Separă:
• ce se întâmplă acum
de
• ce îmi imaginez că s-ar putea întâmpla
Anxietatea scade atunci când mintea revine la realitate, nu la scenarii.

Psiholog clinician, Psihoterapeut Mia CIRJAN
www.miacirjan.ro
0728758993

02/06/2026

Legături care ne definesc!

„Când anxietatea și depresia se ascund în spatele funcționării: continui să faci, dar nu mai simți”

Există o formă de suferință emoțională care nu este vizibilă la exterior, pentru că persoana continuă să funcționeze: merge la muncă, își îndeplinește responsabilitățile, răspunde așteptărilor.

Și totuși, în interior, apare o distanțare subtilă: lipsa energiei, dificultatea de a simți bucurie, o stare de gol sau de oboseală constantă care nu dispare prin odihnă.
Aaron T. Beck, fondatorul terapiei cognitive, descria depresia nu doar ca o stare de tristețe, ci ca o modificare a modului în care persoana se raportează la sine, la lume și la viitor.

În paralel, anxietatea menține sistemul într-o stare de tensiune continuă, chiar și atunci când nu există un pericol real imediat.

Combinația dintre cele două poate duce la o formă de „funcționare fără prezență”, în care viața continuă, dar experiența ei devine tot mai diminuată.

În acest context, relațiile pot deveni mai superficiale, iar sentimentul de izolare crește, chiar și în prezența celorlalți.

✨ Întrebări de autoreflecție:
– În ce momente din viața mea simt că funcționez „pe pilot automat” și ce emoții evit sau nu mai pot accesa?
– Cum s-a schimbat, în timp, modul în care mă raportez la mine, la ceilalți și la viitor?

📞 0728 758 993
🌿 You Power Connect

02/06/2026

Anxietatea, dușman sau aliat?

Mulți dintre noi ne raportăm la anxietate ca la ceva ce trebuie eliminat cât mai repede. O percepem ca pe un obstacol care ne încurcă, ne consumă energia și ne împiedică să ne bucurăm de viață. Dar realitatea este puțin mai nuanțată: anxietatea poate fi atât un sabotor, cât și un aliat.

În forma ei sănătoasă, anxietatea este un sistem de protecție. Rolul ei este să ne pregătească pentru situații pe care creierul le percepe ca fiind importante, dificile sau potențial periculoase. Din perspectivă evolutivă, acest mecanism ne-a ajutat să supraviețuim. Organismul se mobilizează, atenția crește, iar resursele fizice și mentale sunt orientate către gestionarea provocării.

Psihologii descriu anxietatea ca pe o reacție anticipatorie. Spre deosebire de frică, care apare în fața unui pericol prezent, anxietatea este legată de ceea ce s-ar putea întâmpla. Cercetările lui David Barlow, unul dintre cei mai influenți specialiști în domeniul tulburărilor anxioase, arată că anxietatea este strâns legată de percepția incertitudinii și de tendința de a supraestima amenințările viitoare.

Problema nu apare atunci când simțim anxietate, ci atunci când începem să ne organizăm viața în jurul evitării ei. Când renunțăm la oportunități, amânăm decizii importante, evităm conversații necesare sau ne limităm experiențele doar pentru a nu simți disconfortul anxietății, aceasta începe să preia controlul.

Pe de altă parte, există situații în care anxietatea ne transmite informații valoroase. Poate semnala că urmează un examen important, o prezentare pentru care avem nevoie de mai multă pregătire sau o schimbare semnificativă care necesită atenție și planificare. În aceste cazuri, anxietatea nu este dușmanul nostru, ci un semnal care ne invită să ne mobilizăm resursele.

Cercetările realizate de psihologul Kelly McGonigal sugerează că felul în care interpretăm anxietatea influențează semnificativ impactul ei asupra noastră.

Atunci când privim reacțiile corpului ca pe o pregătire pentru provocare, și nu ca pe dovada că nu facem față, nivelul de funcționare și performanța pot crește.
Poate că scopul nu este să eliminăm complet anxietatea din viața noastră, ci să învățăm să distingem între anxietatea care ne protejează și anxietatea care ne limitează. Uneori ea ne avertizează. Alteori ne sperie inutil. Diferența apare atunci când învățăm să o ascultăm fără să îi cedăm conducerea.

Câteva întrebări de autoreflecție:
✨ Există o situație pe care o evit în prezent din cauza anxietății?
✨ Ce încearcă anxietatea mea să îmi transmită în această situație: un pericol real sau o posibilitate pe care o supraestimez?
✨ Care este o experiență în care am acționat în ciuda anxietății și am descoperit că mă descurc mai bine decât credeam?
✨ Dacă anxietatea mea ar fi un mesager, care ar fi mesajul util pe care aș putea să îl ascult fără să îi ofer controlul asupra deciziei?

Psiholog clinician, Psihoterapeut Mia CIRJAN
[email protected]
0728758993

01/06/2026

Poate azi, de 1 IUNIE, te întrebi:

Cine ești tu în povestea familiei tale?

Unde te afli tu în povestea din care vii?
Ce loc ocupi în „albumul” familiei tale și din ce loc interior îți trăiești astăzi relațiile, emoțiile și felul în care te vezi pe tine?

Pentru mulți oameni, familia nu mai este ceva prezent zi de zi. Poate locuiesc departe, poate nu mai vorbesc des sau relațiile s-au răcit. Și totuși, chiar dacă familia pare „în trecut”, ea continuă să trăiască în interiorul nostru.

Se vede în felul în care iubim.
În felul în care ne certăm sau ne apropiem de ceilalți.
În ce credem despre noi („sunt suficient”, „nu sunt destul”, „trebuie să demonstrez ceva”).
În standardele pe care ni le punem și în rolurile pe care le preluăm fără să ne dăm seama.

Fiecare dintre noi poartă în el o poveste de familie care continuă să influențeze prezentul.

În acest exercițiu te invit să te uiți cu atenție la „albumul tău de familie” – nu doar ca amintiri, ci ca experiențe care te-au format.
Să încerci să înțelegi:

* ce ai preluat de la cei din jur
* ce ai învățat să arăți și ce ai ascuns
* ce emoții au fost „permise” și ce emoții au fost mai greu de arătat
* ce părți din tine au rămas în umbră ca să fii acceptat, iubit sau inclus

În viața de zi cu zi mergem adesea pe pilot automat: școală, prieteni, obligații, telefon, rutină. În tot acest ritm, nu mai rămâne mult spațiu pentru a ne asculta cu adevărat.

Dar atunci când încetinim puțin, apare o șansă importantă:
să ne vedem mai clar.
să ne înțelegem mai profund.
și să începem să ne apropiem de cine suntem cu adevărat, dincolo de ce am învățat să fim.

Am scris acest jurnal pentru adolescenți, dar este foarte potrivit și pentru tine. u ajutorul lui, se pot uni hărți pe harta sufletului și a minții, iar sensul poate fi mai aproape. Se poate achizitiona din magazinul online.

Las link aici:https://miacirjan.ro/magazin/jurnalul-autocunoasterii-pentru-adolescenti/