04/12/2023
In ziua in care am predat usile doamnei Marcu, gandeam si, am spus hotarat, ca am nevoie de o pauza!
Asa am facut, pret de o zi, ca era duminica...
Acea zi mi-a fost suficienta pentru a lua cea mai buna decizie, pentru sufletul meu!
De-a lungul timpului, am adunat multe obiecte la care clientii au renuntat. Multe erau predestinate focului, dar am cocosat masina si le-am salvat.
Pe fiecare in parte eu le vad minunat! Unice, deosebite! Nu vad rupturi, deteriorari, nu simt defecte. Asta deoarece, am in fata deja aspectul lor final - maiestuos!
Am strans laolalta toate aceste obiecte si, in fata, a ramas biroul meu. Un birou d**a care am mers la Pecica, increzatoare ca va intra in masina.... A intrat, cu chiu cu vai!🫣
Intotdeauna mi-am dorit un birou negru, un birou care sa-mi faca sa tresara inima, un birou care sa ma invite sa ma asez, doar de dragul lui. Demult 'pandeam' vanzarile de birouri vechi si, asteptarea luase sfarsit.
Insa, uitasem cm e sa lucrez pentru mine... Eu nu reprezentam o prioritate. Decorul casei mele oricand putea astepta. Pana in acea zi!
Cadrul biroului era acoperit de un bait inchis, fara defecte. Blatul perfect. Sertarele necesitau atentie mai mare.
Noaptea de duminica spre luni a fost chin sa stau in pat, odihnindu-ma. Mii de ganduri, ideea finala se contura, adrenalina ma tinea treaza.
Am reusit sa-mi duc ideea la final, finisand biroul exact asa cm mi l-am imaginat vazandu-l pentru prima oara.
O placere deosebita am avut lucrandu-l, o senzatie reinviata, o implinire sufleteasca!
Acum, ce amuzant suna - sa-l stapanesc sanatoasa si sunt recunoscatoare ca mi-am facut timp si pentru mine!
Saptamana cu spor!
