09/12/2024
Povestea copacului la final
Atunci când a prins rădăcini stejarul meu, viața era total diferită față de ce trăim noi. A fost perioada în care au început cruciadele, luptele între diferitele triburi erau la apogeu și migrații masive se petreceau prin toată Europa. Era sfârșitul Evului Mediu Timpuriu.
A fost găsit întâmplător într-o balastiera, la 5-6 metri adâncime în pământ. Am auzit despre el, am intrat în posesia lui.
Am știut că este special. Mai degrabă am simțit că are o poveste și rolul meu este să i-o aflu.
Nimeni nu a crezut in nebunia mea cand le spuneam ca el este foarte vechi.
Am căutat să aflu tot ce se poate despre el. Acum 3 ani am făcut primele evaluări. Am apelat la datare dendrocronologică și am aflat specia, starea de sănătate și vârsta la care a căzut la pământ.
Era un gorun ( subspecie a stejaului) relativ tânăr și sănătos de o lungime apreciabila, aproximativ 9 metri lungime.
A fost smuls din rădăcini de o mare revărsare de ape în zona de nord, pe unde trece Tisa, și a fost băgat adânc în pământ, unde a stat și s-a conservat perfect într-o pungă de apă.
În România nu am reușit să realizez datarea cu C14 pentru a afla vechimea lui.
Am încercat câteva luni să identific ce laborator poate face datarea lui.
Am renunțat și am trimis e-mailuri în afara țării.
Mi-a răspuns un laborator într-un final și am trimis mostre pentru evaluare.
Deci, copacul meu s-a născut în jurul anului 1000.
De ce este el special?
Este special pentru că nu s-a deteriorat deloc, lucru rar întâlnit.
De regulă, lemnul căzut la pământ putrezește. Pe perioade mari de timp, mii de ani, se pietrifică.
Copacul acesta are miros de lemn și pământ. Are textura de lemn și este lemn în integralitatea lui.
A stat 1000 de ani până un nebun ca mine și-a pus ambiția și răbdarea să-i afle povestea.
Dacă timpul ar avea o formă fizică, aceasta este una din manifestările sale.
Și el va prinde din nou viață în curând, sub forma unor bijuterii.
Detalii privind cercetarea
Raportele de analiză cu Carbon-14 (C14) realizate prin Accelerator Mass Spectrometry (AMS) sunt utilizate pentru a estima vârsta unui material organic.
AMS (Accelerator Mass Spectrometry) este o tehnologie avansată care măsoară raportul izotopului de carbon-14 (C14) față de carbonul stabil (C12 și C13).
C14 este un izotop radioactiv care se dezintegrează în timp, iar rata sa de dezintegrare este folosită pentru a calcula vârsta eșantionului.
Raportul C14/C12: Este măsurarea brută a izotopilor din eșantion.
Vârsta radiocarbonică: Este vârsta estimată a eșantionului, de obicei exprimată în ani înainte de prezent (BP - "Before Present", unde "prezent" este standardizat la anul 1950).
Faptul că arborele a stat o perioadă lungă de timp în apă sau sub pământ după ce a murit poate explica de ce este bine conservat și permite datarea radiocarbonică exactă. În astfel de condiții, degradarea organică este mult încetinită, mai ales în medii cu lipsă de oxigen, ceea ce previne descompunerea rapidă a lemnului.
Implicațiile acestui context:
Durata de viață a copacului (80 de ani):
Dacă arborele a trăit 80 de ani înainte să cadă, vârsta reală a lemnului este împărțită astfel:
Perioada în care arborele a crescut (viață): 80 de ani.
Perioada de conservare (după moarte): estimată între data morții (1042-1210 AD) și momentul în care a fost recuperat.
Conservarea sub apă sau sub pământ:
Mediul anaerob (fără oxigen) împiedică activitatea microorganismelor care degradează celuloza din lemn.
Lemnul a fost probabil saturat cu apă, ceea ce a prevenit uscarea și fisurarea, făcându-l mai bine conservat.
Datarea:
Analiza radiocarbonică reflectă momentul în care arborele a încetat să mai absoarbă carbon-14 din atmosferă, adică data aproximativă a morții.
Dacă arborele a murit între 1042 și 1210 AD și a trăit aproximativ 80 de ani, atunci:
Arborele s-a născut cu 80 de ani înainte de intervalul calibrat, deci între 962 și 1130 AD.
Lemnul a fost conservat timp de sute de ani după moarte, ceea ce îl face artefact valoros din perspectiva științifică