Calan-Cabinet Individual de Psihologie Olariu Anca Mirabela

08/09/2026

06/09/2026

O multime de oameni, pe un țărm, făceau cu tristețe semne de despărție unei corabii care se îndepărta....corabia se tot micșora, până ce nu i s-a mai văzut decat vârful catargului. Când a dispărut și acesta, privitorii au murmurat: ...S-a dus...
Chiar în clipa aceea, însă, undeva, departe, alt grup de oameni privesc în zare și, văzând ca apare vârful catargului, exclama: A venit!!

03/09/2026

Unii își pierd timpul judecând, alții își petrec timpul ajutând.
Unii aruncă cu pietre, iar alții plantează flori.
Unii evidențiază defectele, alții observă calitățile.
Unii critică victoriile altora, alții se bucură pentru ei.
Unii se plâng de viață, alții sunt recunoscători pentru ea...

Sursa: Internet

02/09/2026

Lectii de viata .
Când Arthur Ashe, legendarul jucător de tenis american, era pe moarte din cauza la SIDA, pe care a căpătat-o de la sângele infectat administrat în timpul unei operații pe cord în 1983, a primit scrisori de la mulți dintre fanii săi, dintre care unul îl întreba:
"De ce a trebuit Dumnezeu să te aleagă pe tine pentru o boală atât de oribilă?"
La care Arthur Ashe a răspuns:
- Cu mulți ani în urmă, aproximativ 50 de milioane de copii au început să joace tenis, unul dintre ei fiind eu.
-5 milioane din aceștia au învățat să joace tenis.
-500.000 din cei ce au învățat tenis, au învățat tenis profesionist.
-50.000 din cei ce au învățat tenis profesionist au ajuns în circuitul profesionist.
-5.000 din ei au ajuns la Grand Slam.
-50 au ajuns la Wimbledon.
-4 au ajuns în semifinală.
-2 au ajuns în finală și, din nou, unul dintre ei am fost eu.
- Când sărbătoream victoria cu paharul în mână, nu mi-a trecut prin minte să-L întreb pe Dumnezeu: "De ce pe mine? De ce eu?"

Deci, acum că sunt în durere, cm pot să-L întreb pe Dumnezeu: "De ce pe mine?" "De ce eu?"

Uneori nu ești mulțumit de viața ta, în timp ce mulți oameni din această lume visează că și-ar dori sa trăiască viața ta. Ca și în povestea în care un băiat de la o fermă vede un avion care zboară deasupra lui și visează să zboare, dar pilotul acelui avion zboară deasupra fermei și visează să se întoarcă acasă.
Asta e viața! Atunci bucură-te de a ta.

Dacă bogăția ar fi secretul fericirii, bogații ar trebui să danseze pe străzi, dar numai copiii săraci fac asta.
Dacă puterea ar garanta securitatea, oamenii importanți ar trebui să umble fără gărzi de corp, dar numai cei care trăiesc cu umilință, visează liniștit.
Dacă frumusețea și faima ar atrage relații ideale, celebritățile ar trebui să aibă cele mai bune căsnicii, dar nu este așa.

Trăiește cu smerenie, umblă cu smerenie și iubește cu inima ta.

Sa fiți sănătoși! Și mulțumitori!

26/08/2026

Despre pedeapsa....

Doctorul Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma Gandhi şi fondatorul Institutului M.K.Ghandi pentru Viaţă Fără Violenţă, la cursul său din 9 Iunie la Universitatea din Porto Rico, a spus următoarea istorioară, ca exemplu de viaţă fără violenţă din partea părinţilor lui:

“Aveam 16 ani şi locuiam cu părinţii mei în Institutul pe care bunicul meu l-a fondat în afară, la 18 mile de Durban, SudAfrica, în mijlocul plantaţiilor de zahăr. Într-o zi, tatăl meu mi-a cerut să-l duc la oraş pentru a asista la o conferinţă care dura o zi întreagă şi eu am profitat de această oportunitate. Cum mergeam la oraş, mama mi-a dat o listă cu cumpărături de la supermarket şi cm aveam o zi întreagă la dispoziţie, tata mi-a cerut să caut nişte lucruri necesare şi să duc maşina la atelier. După ce am terminat foarte repede toate sarcinile pe care le aveam, m-am dus la cinematograful cel mai apropiat. M-a absorbit atâta filmul, un film lung cu John Wayne, încât am uitat de timp. Era 5,30 când mi-am amintit. Am fugit la atelier, am luat maşina şi m-am grăbit către locul unde mă aştepta tatăl meu. Era aproape 6 după masă. El m-a întrebat neliniştit:
- De ce ai ajuns târziu ?
M-am simţit prost din cauza asta şi nu puteam să-i spun că fusesem la cinema să văd un film cu John Wayne; atunci i-am spus că maşina nu fusese gata şi a trebuit să aştept… asta i-am spus fără să ştiu că tata întrebase deja la atelier. Când şi-a dat seama că l-am minţit, mi-a spus:
- Ceva nu merge bine în felul în care te-am crescut, poate că nu ţi-am dat destulă încredere să-mi spui adevărul. O să reflectez la ceea ce am făcut rău cu tine. O să merg pe jos cele 18 mile până acasă şi mă voi gândi la asta.
Aşa că, îmbrăcat cu costumul şi pantofii lui eleganţi, începu să meargă până acasă pe jos, pe un drum neasfaltat şi întunecat. Nu puteam să-l las singur… Aşa că am condus 5 ore şi jumătate în spatele lui…văzându-l pe tatăl meu suferind agonia unei minciuni stupide pe care i-o spusesem. De atunci m-am decis să nu mai mint niciodată. De multe ori mi-am amintit acest episod şi m-am gândit… Dacă m-ar fi pedepsit aşa cm îi pedepsim noi pe copiii noştri, aş fi învăţat lecţia? Nu cred. Aş fi suferit pedeapsa şi aş fi continuat să fac acelaşi lucru. Dar atitudinea asta de nonviolenţă a fost aşa de puternică încât o am întipărită în memorie ca şi cm ar fi fost ieri. Asta este puterea vieţii fără violenţă!”.