03/04/2023
Este duminică și este foarte posibil ca fi-miu să treacă împreună cu nora mea și cu ăla micu de 4 ani pe la noi. Poate vor și sta la masă că lui fi-miu i se mai face dor de mancarea de acasă și insistă să stea puțin cu noi, iar nora mea cedează deși cred că fără tragere de inimă, dar măcar e politicoasă. De vreo 4 ani îl au pe cel mic. Mi-l mai lasă și mie când au treburi, mi-l aduc împachetat cu haine și tot ce trebuie, iar din geantă nu lipsește tableta. "Să îi pui, bre, desene dacă plânge. Vezi că ii plac mai multe, uite aici." Și mă instruiește să bag la cap cm se umblă cu instrumentul digital. "Mamă, zic, dar niște cărți pentru vârsta lui nu ai să îmi lași?" "Nu, bre, zice fi-miu, am încercat, nu are răbdare, plus că nu se mișcă nimic acolo, e deștept asta micu', nu-l păcălești ușor, ia așa tableta cm îți zic eu." Știu că și azi la masă o să ținem tableta cu desene pe masă. Pe vremea noastră cărțile erau ceva prețios, dacă le găseai, le prețuiai și le lăsai moștenire. Le miroseai, te uitai cu orele la poze, le memorai, te suparai pe frații mai mici dacă le rupeau. Eu tot cred că o carte în copilărie creează amintiri, cm nicio tabletă nu reușește. Luați-le celor mici cărți și citiți cu ei, azi e ziua cărților pentru copii, iar copiii, chiar și în era digitală, trebuie învățați de mici valoarea paginilor dintre coperțile unei cărți.
