17/05/2026
Nevroza nu este doar „ceva în neregulă cu tine”. Poate fi o strategie.
Din perspectiva lui Adler, omul nu este împins doar de trecut, de traume sau de impulsuri. El este orientat și de scopuri — chiar și atunci când nu este conștient de ele.
Uneori simptomele noastre nu apar întâmplător. Ele pot avea o funcție:
* anxietatea poate ține la distanță riscul de a fi respins;
* perfecționismul poate proteja de sentimentul de insuficiență;
* nevoia excesivă de control poate apăra de vulnerabilitate;
* retragerea poate evita o posibilă umilire;
* simptomele pot deveni, fără să ne dăm seama, o modalitate de protecție.
În această perspectivă, întrebarea se schimbă:
Nu doar „Ce ți s-a întâmplat?”
ci și „Pentru ce servește acest simptom?”
Pentru că psihicul nu creează întotdeauna simptome ca să ne saboteze. Uneori le creează ca să ne apere.
Problema este că ceea ce ne-a protejat cândva poate începe să ne limiteze mai târziu.
Nu tot ce doare este dușmanul tău. Uneori este o soluție veche care încă încearcă să te salveze, inspirat din perspectiva adleriană.
So:
Poate că nevroza nu este problema. Poate este soluția pe care psihicul a găsit-o cândva.
Întrebarea nu este doar: „De ce fac asta?”
Ci: „Ce încearcă această strategie să protejeze?”
Și exact aici începe schimbarea.
