28/05/2026
Diabetul și setarea pe modul de luptă
Din punct de vedere psihosomatic și NMG, tema centrală a diabetului este opoziția și rezistența.
• Când opui rezistență unei persoane, unei situații sau unei decizii pe care nu o accepți, corpul tău are nevoie de foarte multă energie ca să facă față.
• Glucoza este „combustibilul” organismului. Creierul, în înțelepciunea lui, crește nivelul de zahăr din sânge pentru ca tu să poți susține această luptă de rezistență.
De aceea, întrebarea-cheie este:
👉 „În ce mod opun rezistență în viața mea acum? Cu ce persoană, cu ce situație?”
Când această opoziție devine cronică și nu găsești o soluție, conflictul se fixează în corp. Așa apare diabetul.
Opoziția se împletește adesea cu dezgustul
De multe ori, nu este doar rezistența. Este și scârba sau dezgustul trăit în legătură cu ceea ce refuzi să accepți.
• Poate fi o situație de abuz sexual: ai trăit un eveniment care ți-a provocat repulsie și oroare, iar corpul tău a memorat rezistența și scârba.
• Poate fi un spațiu de viață murdar, o casă în care locuiești împotriva voinței tale, unde ești sufocat de miros, murdărie, gândaci sau șoareci.
• Poate fi o relație în care rămâi, deși simți o respingere profundă față de celălalt.
• Poate fi o confruntare zilnică cu cineva pe care nu îl suporți, dar nu ai curajul să pleci sau să pui punct.
În toate aceste situații, opoziția („nu vreau, nu accept”) se unește cu dezgustul („mi-e scârbă, mă respinge tot ce se întâmplă”).
Ce se întâmplă în plan biologic
• Zahărul urcă foarte mult pentru a face rezerve de energie.
• Apare sete crescută și urinări frecvente; mecanismul prin care corpul încearcă să elimine excesul de glucoză.
• Dacă iei medicamente, creierul primește mesajul artificial că glicemia e normală și își reduce producția proprie.
Profilul psihologic
Diabetul reflectă un tipar de viață și de relaționare:
• starea de a fi mereu „în contra”, negativist sau sfidător,
• copilul care nu acceptă regulile, care întrerupe ora, care provoacă,
• adultul care se plânge zilnic de partener, dar nu pleacă: rămâne blocat într-o confruntare constantă.
Este o luptă permanentă, dar fără o ieșire clară.
De fapt, ceea ce menține diabetul nu este boala în sine, ci frica de confruntare directă cu ceea ce te doare. Rămâi în rezistență, fără să cauți soluția reală.
Două forme de „diabet”
• Diabetul zaharat (mellitus): zahărul urcă pentru a susține opoziția și rezistența.
• Diabetul insipid: aici problema e la nivel de neurohipofiză, și are legătură cu trăirea „nu am ieșire, nu există scăpare”. Apare multă urină, dar fără zahăr.
Diabetul îți spune:
• „Nu mai opune atâta rezistență.”
• „Privește frica în față, găsește soluția și lasă lupta în care te consumi de atâta timp.”
• „Ai puterea să alegi altă direcție.”
Când înțelegi că sângele tău nu este „rău” și că zahărul nu este „dușmanul”, ci resursa pe care corpul ți-o oferă ca să faci față rezistenței, atunci începi să vezi cu adevărat tema din spatele bolii.
📌 Întrebări de reflecție:
• Cine sau ce îți cere acum atâta opoziție?
• Unde în viața ta te ții cu dinții, deși în adâncul tău știi că nu vrei să fii acolo?
• Ce luptă porți în care nu vrei să cedezi, dar nici nu găsești o rezolvare?
Cu mult drag,
Gabi Bădăluță🌷
