MOBILA RENASCENTISTA
Cu perseverenta si grija pentru ce este frumos punem in valoare obiectele, in cazul nostru al mobilierului de diferite stiluri si diferite perioade, realizate din pasiune si cu un profesionalizm desavarsit. Ne defineste Pasiunea pentru armonia liniilor elegante si esenta calda a lemnului sculptat si daruit cu frumusete de catre marii mesteri tamplari italieni ai secolelor
trecute, pe care o cautam cu atentie si profesionalism in intreaga Italie. Calitatea si pastrarea intacta a standardului original, prin Restaurarea acestor piese deosebite de mobilier sculptat, inseamna pentru noi o reinventare a confortului si elegantei, impartasind cu predecesorii italieni aceeasi dragoste pentru exceptional. Vizitand piesele noastre, expuse in Buftea, veti fi convinsi de unicitatea si frumusetea lor, iar fiecare Comanda, pe care o asteptam cu interes din partea dumneavoastra, va confirma apetitul comun pentru arta ambientala si gustul desavarsit pentru perfectiunea formelor. Va invitam sa redescoperim impreuna rafinamentul si armonia mobilierului din Italia fermecatoare si nostalgica a secolului al XIX-lea. Set 4 scaune renastere tapitate cu piele de Cordoba, folosite, dar cu frumoasa patina a timpului
Povestea mobilierului în secolul al XIX-lea este scrisă pe foile Revoluţiei Industriale. Vorbim despre o perioadă de schimbare, de la munca predominant manuală, la economia
bazată pe mecanizarea muncii şi introducerea unui nou sistem de organizare: „fabrica”. Aceasta presupune divizarea proceselor producţiei şi specializarea pe funcţii restrânse. Factorul uman al muncitorului de rând a fost degradat prin excluderea creativităţii şi
limitarea lui la reacţii repetitive de lungă durată. Invenţiile tehnologice au favorizat
creşterea vitezei producţiei, diversificarea modelelor şi apariţia tiparului. Acestea implică
impunerea producţiei în masă, pentru a satisface creşterea puterii de cumpărare.
În aceste condiţii, societatea clasei de mijloc se reconturează. Noile posibilităţi de
producţie industrială au reprezentat un imbold pentru speculanţi şi investitori, care au prins
curaj şi au început să aloce fonduri dezvoltării acestor mecanisme. Din punct de vedere
psihologic, s-a dezvoltat impresia de superioritate a fiinţei umane în manipularea resurselor
şi controlarea naturii. Această nou găsită sursă de încredere va schiţa o burghezie
caracterizată prin puterea financiară apărută peste noapte. Entuziasmul adus de explozia
economică a influenţat această clasă în ascedere socială să-şi creeze singură o imagine şi
reputaţie proprie. Perioada primeşte în Austria şi Germania denumirea de „Gründerzeit”
sau „Epoca Fondatorilor”.
*Povestea mobilierului în secolul al XIX-lea este scrisă pe foile Revoluţiei Industriale. Invenţiile tehnologice au favorizat
creşterea vitezei producţiei, diversificarea modelelor şi apariţia tiparului. Perioada primeşte în Austria şi Germania denumirea de „Gründerzeit”
sau „Epoca Fondatorilor”.
*
Masterandă a Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu ([email protected]).
**
Restaurator expert, S.C. dr. la Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
([email protected]).172 Andrada SLEVOACĂ; Victor Arren TURCU; Livia BUCŞA
Cultura mobilierului a primit o influenţă puternică din partea noii clase burgheze. Prea
grăbită să îşi sublinieze prezenţa în istorie, ea foloseşte reţetele de succes ale epocilor
trecute, Renascentismul, Barocul, Rococo-ul şi le interpretează după bunul plac. Mai mult,
sunt încurajate copiile pieselor de lux, confecţionate să satisfacă pretenţia de extravaganţă
de suprafaţă. Putem înţelege astfel cererea pieţei, care apoi va influenţa producţia de
mobilier. Dorinţa de a acumula repede, aproape cu disperare, va cauza pierderea din vedere
a autenticităţii, iar recunoştinţa pentru munca manuală va fi înlăturată. Produsele
industriale vor fi considerate cele de calitate datorită perfecţiunii lor. Industrializarea reinventează practic fabricarea mobilei, prin producţia în serie. General
împânzită în întreaga Europă, acest gen de mobilă poate fi privită drept chintesenţa Epocii
Fondatorilor. Unicitatea se pierde treptat, iar sufletul creatorilor se fragmentează în sute de
„copii” şi „falsuri”, unele de calitate, altele doar impresii fantomatice. Motivul principal îl
găsim în intenţia producătorilor: ieftin şi repede. Astfel, mobilierul este confecţionat din
lemn de proastă calitate, chiar cu noduri, acoperit apoi cu furnir subţire din lemn nobil şi
ornamentat cu elemente executate mecanic în serie, separat de corpul mobilei, care sunt
alese după schiţa piesei sau la întâmplare, în funcţie de grabă şi disponibilitate. Gustul se
generalizează, piesele de mobilier devin doar iluzii convingătoare de lux aristocratic iar cel
mai important, stampa de „unicat”, apreciată de secole, este înlocuită cu „tiparul”. Aceste noi idei şi aşteptări, părăsesc atelierele vieneze şi le întâlnim la trecerea dintre
secole, în Transilvania. Punerea lor în practică va continua alunecarea spre imitaţii slab
calitative, dar vor fi apreciate datorită provenienţei austriece a modelelor. Studiul de caz propus este relevant pentru exemplificarea influenţei impuse de
industrializare şi de accederea clasei burgheze. Asemeni unui martor mut, piesa ne invită
să ne povestească despre efectele muncii concentrate asupra aspectului exterior, pe
impresionare şi căutarea strălucirii ce atrage privirile dar distrage atenţia de la scheletul
sfărâmicios al societăţii. Piesa de mobilier pe care o prezentăm este o masă de toaletă,
confecţionată în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, într-un atelier transilvănean, probabil
din zona Sibiului. Ea face parte dintr-o colecţie particulară. Descriere generală
În urma unei analize vizuale, piesa se compune dintr-un corp din lemn de brad alcătuit
din masă, decupată în partea superioară şi inferioară sub aspect de ramă. Lateralele şi
spatele sunt decorate cu elemente din lemn de fag, strunjit, într-un model continuu, tip
„Schnecke” (trad. „melc”) ce induce impresia de „fustă”, iar pe margini, sunt fixate
baghete, decorate prin frezare. Pe canturi, a fost aplicat furnir subţire de fag. Partea frontală
prezintă o deschidere cu acces vizual în interior, spaţiu destinat pentru sertar. În interior,
apar două elemente pe zona de glisare numite stopuri, două orificii circulare, spiralate în
planul superior, indicatori ai unei alte îmbinari prin răsucire şi una dreptunghiulară,
indicator al existenţei unei încuietori a sertarului. Ansamblul este sprijinit pe elemente de
legătură pentru colonete gen consolă, colonete, care la rândul lor sunt introduse în „tălpi”,
ce sunt susţinute de câte două picioare. Colonetele sunt legate de o traversă la 1/3 din
înălţimea lor. Ansamblul superior, vizibil privitorului, este acoperit cu un strat de vopsea
închisă la culoare. Aspectul elementelor din jumătatea inferioară este de o nuanţă brunaurie, ştearsă, rezultată în urma îmbătrânirii vernis-ului. Din punct de vedere al tehnicilor folosite, se evidenţiază ca tehnici de tâmplărie:
debitare, strunjire, frezare, şlefuire, furniruire, vopsire, vernisare. Toate îmbinările au fost Restaurarea unei mese de toaletă Gründerzeit de la sfârşitul secolului al XIX-lea 173
fixate în clei de oase, iar cele din corpul principal al mesei au fost consolidate folosind cuie
de metal. Starea de conservare înainte de restaurare
Din punct de vedere al stării de conservare, piesa se prezintă într-o stare de degradare
avansată. Aceasta se datorează degradărilor fizice şi fizico-chimice de anvergură suferite
de-a lungul timpului, ai căror factori principali sunt omul, prin manipulare incorectă,
intervenţii neadecvate şi depozitare în condiţii improprii. Astfel, în categoria degradărilor
fizice enumerăm intervenţiile neadecvate, precum: folosirea cuielor de metal pentru a fixa
elementele desprinse, fapt ce a condus la fragilizare, crăpare şi implicit aspectul inestetic al
acestuia; aplicarea în exces al unui adeziv şi pionezele folosite pentru a prinde o hârtie care
a acoperit partea superioară a mesei şi canturile. Următoarea subcategorie tratează
problema uzurii funcţionale, prezentă prin tocirea uşoară a picioarelor, a glisierelor, a
vopselei de pe traversă şi de pe elementele decorative tip „fustă” şi murdăria aderentă:
urmele de noroi, prezenţa prafului. O altă subcategorie este cea a elementelor lipsă:
element major - un eventual ansamblu superior, semnalat prin cele două orificii spiralate,
ceea ce ridică ipoteza unor suporturi ce ar fi încadrat o oglindă, idee care, alături de lipsa
sertarului şi a unei plăci de marmură, i-ar valida piesei denumirea de masă de toaletă. Mai
lipsesc două baghete profilate plasate sub friza mesei, elementul decorativ lateral-faţă-
stânga, cu aspect smuls şi două picioare de sub talpă - stânga. altă categorie importantă o reprezintă degradările fizico-chimice, provocate de
umiditate, cm sunt modificările dimensionale prin umflare şi crăpături multiple de-a
lungul fibrei, halourile şi umflarea furnirului, pierderea calităţilor adezive ale cleiului şi
oxidarea cuielor de metal. Dar şi degradări provocate de lumină şi trecerea timpului,
anume îmbătrânirea lemnului şi a cleiului. Operaţii de restaurare
Operaţiile de restaurare au fost efectuate conform propunerilor de restaurare aprobate
de comisie. În primul rând, fost realizate fotografii de documentare de tip „martor”, înainte
de începerea procesului de restaurare, împreună cu detalii ale „degradărilor care afectează
estetic şi structural obiectul”. Acţiunea a fost repetată de-a lungul întregului proces de
restaurare, iar fotografiile au fost ataşate jurnalului de restaurare. Obiectul a fost supus unei
operaţii de desprăfuire generală, fiind folosite perii cu păr moale şi material textil pentru a
nu zgâria suprafeţele. Apoi s-a efectuat operaţia de demontare. Aceasta a fost considerată
necesară pentru a facilita accesul la fiecare element constituent al ansamblului. Pentru
început au fost desprinse acele părţi care puteau fi dislocate cu uşurinţă, unde adezivul
folosit, îşi pierduse în totalitate proprietăţile. Procesul de demontare a continuat prin
îndepărtarea cuielor de metal, a căror prezenţă afecta structura lemnoasă. Apoi, a fost
executată descleierea elementelor decorative tip „fustă” şi a corpului mesei prin injectarea
de apă caldă între zonele desprinse cu ajutorul unei seringi. Procesul de hidroliză la care
este supus astfel cleiul vechi provoacă ruperea legăturilor peptidice din colagen, acţiune
descrisă de Nick Umney şi Shayne Rivers în Conservation of Furniture: „Deşi colagenul
propriu-zis este insolubil în apă, cleiul poate fi obţinut prin hidrolizarea colagenului,
rupând lanţurile polimerice în unităţi mai mici, prin acţiunea apei la o temperatură ridicată,
ce va aduce colagenul în faza de gel, slăbind şi deteriorând proprietăţile sale adezive. În
cele din urmă, cleiul va fi atât de lichefiat încât desprinderea se va produce aproape 174 Andrada SLEVOACĂ; Victor Arren TURCU; Livia BUCŞA
instantaneu”
1 Au fost efectuate de asemenea relevee ale piesei, de ansamblu, integrând
sistemul de etichetare folosit, cu numerotări în zonele ascunse în mod normal privitorului. Au fost prelevate probe de esenţe lemnoase, pentru stabilirea naturii lor. Am alăturat
două probe de adezivi, iar ultima probă luată a fost de vopsea. Analiza probelor chimice a
fost efectuată sub îndrumarea doamnei Marta Guttmann, în laboratorul de chimie al
Muzeului Astra care a concluzionat: vopseaua este pe bază de pigment închis la culoare
amestecat cu un liant sintetic, iar adezivii sunt aracet şi clei de oase cu impurităţi. În urma
analizelor esenţelor lemnoase efectuate de Conf. dr. Livia Bucşa au fost indentificate
esenţe de brad şi de fag. A urmat consolidarea structurală a unei îmbinări desprinse din
ansamblul superior şi curăţarea urmelor vechi de clei de pe elementele piesei cu pap de
făină. Apoi a fost efectuată decaparea şi şlefuirea cu lână de oţel şi hârtie abrazivă, pentru
înlăturarea urmelor de vernis îmbătrânit şi vopsea. Datorită faptului că după decapare, lemnul îşi înfăţişează culoarea naturală, următorul
pas care a fost luat în considerare a fost completarea fisurilor adânci şi a distanţei dintre
îmbinări cu furnir de lemn de aceiaşi esenţă. Crăpăturile, zgârieturile au fost chituite cu un
chit fin de lemn, pe baza de apă, de o culoare beige deschis. Furnirul vechi a fost înlocuit
în totalitate cu furnir de aceiaşi esenţă. Completarea elementelor lipsă a fost de anvergură. În urma documentării stilistice ale
piesei au fost efectuate relevee pentru a-i găsi o posibilă formă de ansamblu, originală. S-a
stabilit astfel, că partea superioară nu poate fi reconstituită, deoarece aceasta reprezintă
aproximativ 50% din piesă şi nu există martori. În schimb, sertarul mesei poate fi refăcut
datorită formei din interior ce „vorbeşte” despre mărimea lui. De asemenea, conform
documentării, decoraţia exterioară poate fi completată, ea fiind o continuare a modelului de
pe laterale şi spate. Prin deducţie logică a fost reconstituită tehnica în care a fost creat
original sertarul. Astfel, pentru corp a fost ales un lemn de brad şi au fost măsurate
dimensiunile spaţiului interior al mesei, precum şi al glisierelor. Imbinările au fost păstrate
în coadă de rândunică. Pentru decoraţie a fost tăiat un buştean de fag cu diametrul identic
cu cel al martorilor. Acesta a fost poziţionat în strung şi, cu ajutorul dălţilor, a fost recreat
modelul pe lungimea întregului buştean. La final acesta a fost debitat pe dimensiunile
necesare şi încleiat pe corpul sertarului. Mai cunoaştem faptul că sertarul a deţinut o
încuietoare cu cheie, dar din lipsă de martor s-a ales aplicarea unei piese de feronerie cu
trăgător. De asemenea, tălpii stângi i-au fost reconstituite cele două picioare folosind martorii şi
au fost adăugate şi două baghete profilate în locul unde acestea lipseau. Pe tălpi orificiile
de mai mici dimensiuni de pe suprafaţă au stat ca mărturie pentru existenţa unor butoni cu
cep, mici elemente decorative specifice pieselor Gründerzeit, care au fost reconstituite
conform documentaţiei. Lemnul din care au fost executate completările, a fost fag. Piesa
de marmură a fost executată la comandă. Piesa a fost apoi finisată şi pregătită pentru băiţuire. A urmat grunduirea, ce reprezintă
procesul de umplere ai porilor lemnului. Acest pas este necesar deoarece, dacă porii nu
sunt închişi, următoarele straturi de shellack ce vor fi adăugate în momentul uscării vor fi
absorbite, iar suprafaţa vizibilă va fi inegală.
1
Rivers, Umney 2003, p. 169-171. Restaurarea unei mese de toaletă Gründerzeit de la sfârşitul secolului al XIX-lea 175
Restauratorii şi conservatorii de mobilier continuă să folosească tehnica lustrului
francez, deoarece din punct de vedere istoric, el reprezintă interpretarea corectă a înfăţişării
anumitor stiluri. Stilul Gründerzeit presupune un aspect satinat obţinut printr-o peliculă de
vernis compactă, şi uşor lucioasă. Lustruirea a fost făcută cu schellack şi cu ajutorul unui tampon de pâslă, îmbrăcat într-un
material moale de bumbac. După uscarea lustrului piesa a putut fi reasamblată, iar la final,
după fixarea feroneriei pe sertar, a fost introdus în lăcaşul său şi fixată placa de marmură.
Încheiem cu sugestiile de manipulare, transport şi propuneri de conservare, deoarce
proprietarului trebuie să-i fie aduse la cunoştinţă acţiunile de restaurare la care a fost supus
obiectul, a stării de conservare anterioare şi din prezent şi a condiţiilor de îndeplinit în
vederea conservării şi întreţinerii în condiţii optime a piesei de mobilier. Pentru manipulare
şi transport, se recomandă folosirea a minim două persoane, crearea unui traseu prestabilit
şi parcurgerea lui într-un ritm lent şi cu grijă. Sub nici o formă obiectul nu va fi tras,
împins sau târât. În cazul ambalării pentru o perioadă limitată de timp, se vor folosi
cartonul ondulat şi folia de protecţie cu capsule de aer. Dacă piesa va fi transportată cu un
autovehicul, atunci ea va fi poziţionată în maximă stabilitate, imobilizată şi atent
supravegheată. Concluzii
Piesa de mobilier a fost restaurată în anul 2010, ca lucrare de licenţă la absolvirea
Specializării Restaurare şi Conservare din cadrul Facutltăţii de Istorie şi Patrimoniu,
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. Lucrările de restaurare s-au desfăşurat la firma S.C. EBENIST S.R.L, sub coordonarea şi stricta supraveghere a restauratorului Victor Aren
Turcu, cadru didactic asociat, şi consultarea doamnei conf. Propunerile şi etapele de restaurare au fost prezentate şi analizat în cadrul comisiilor de
avizare a lucrărilor de licenţă la care au participat cadrele didactice şi experţi restauratori. Analizele chimice şi biologice au fost efectuate în cadrul orelor de investigaţii chimice şi
biologice desfăşurate în cadrul facutăţii. Plasarea piesei în contextul Transilvaniei la sfârşitul secolului al XIX-lea, a ajutatat la
trasarea unor concluzii legate de atelierele de tâmplărie din acea perioadă. Deşi estetic s-a
dorit imitarea mobilierului cu origini stilistice în atelierele vieneze, calitativ şi tehnic nu
puteau fi aduse la acel nivel. Datorită reducerii costului producţiei unor astfel de piese, a
cererii crescute, accentul pus pe cantitate în detrimentul calităţii a condus la următoarele
compromisuri: la construcţie a fost folosit un lemn de calitate inferioară, cu noduri şi
crăpături, elemente care, în mod normal, ar fi fost aruncate de către un atelier care ar fi
dorit să-şi păzească renumele. În acelaşi timp, au fost folosite cuie de metal pentru
asigurarea consolidărilor. Cu mult timp înainte s-a observat tendinţa de folosire ca structură a corpului
mobilierului, lemn de brad, înnobilat apoi cu furnir de stejar, nuc sau mahon. Cu adevărat
interesant este prezenţa lemnului de fag. Se cunoaşte faptul că Transilvania abunda în
făgete, ceea ce făcea fagul, apreciat pentru rezistenţa şi elasticitatea lui, un lemn accesibil
şi mult mai avantajos ca preţ. Piesa îşi argumentează astfel apartenenţa conceptelor
stilistice Gründerzeit, alăturând amalgamul de linii estetice prezente în ornamentică: lipsa
unei armonii, dar prezenţa rimei în poezia formelor curbe, rotunde, ce aluncă sinuos, dar se
împiedică de suprafeţele plane, doar pentru a porni din nou în aventura diversităţii plin-gol. 176 Andrada SLEVOACĂ; Victor Arren TURCU; Livia BUCŞA
Se denotă de asemenea înţelegerea vicioasă al unui baroc ce se transformă în faţa noastră,
în eclectism curat. Considerăm că se poate contura intuitiv imaginea unei societăţi transilvănene, care s-a
definit prin încercarea de a imita societatea occidentală, reuşind superficial. Suntem, astfel,
martorii unei realităţi care s-a implementat în conştiinţa colectivă. Clasa socială proaspăt
conturată la finele secolului al XIX-lea, datorită averilor la care avea acces, şi-a dorit
abrogarea unei puteri, auto-proclamată, puterea financiară. Ea s-a concentrat puternic
asupra impactului care îl avea asupra aspectelor de suprafaţă, care puteau vorbi în locul
oamenilor, încât a pierdut din vedere faptul că, fără o coloană vertebrală solidă şi atent
făurită, corpul exterior se prăbuşeşte. Acest lucru şi pierderea umanităţii prin înlocuirea
manufacturii cu mecanizarea s-au transformat dintr-o binecuvântare aparentă, într-o reţetă
a eşecului, perpetuată până în prezent. Izbucnirea Războiului Mondial, un adevărat uragan
asupra Europei, va fi doar efectul celor doi monştri hrăniţi în ultimele decenii ale secolului
Stilurile clasice sunt:
ADAMESCO, Edwardian, EMPIRE, Queen Anne, DECO ART, Henry II, Elisabetan, RENAISSANCE, Art Nouveau, Georgian, Ludovic al XIV, Rococo, Barocul, GOTIC, Ludovic al XV, SHERATON, BAUHAUS, William IV, LOUIS XVI-lea, Victorian, Biedermeier, William & Mary, Neoclasica, MODERN, Chippendale, Hepplewhite, REGENCY
